PROFORÁ s. v. dicțiune, pronunțare, rostire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proforá (-ále), s. f. – Pronunțare, dicțiune. Ngr. προφορά (Gáldi 238). Sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunța), din ngr. προφέρω.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink