PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFESIONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei; divizare în meserii, profesiuni. [< profesionaliza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
profesionalizáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. profesionalizării; pl. profesionalizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesiune. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFESIONALIZÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A da sau a căpăta un caracter de profesiune, profesional; a (se) diviza în diverse meserii, profesiuni. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFESIONALIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter profesional. (< profesional + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
profesionalizá vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. profesionalizéz, 3 sg. și pl. profesionalizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
profesionalizáre s.f. Divizare în meserii, profesiuni ◊ „Pentru că oricât am lupta împotriva profesionalizării, există totuși o profesie de scriitor.” Luc. 15 I 61 p. 5 (din profesionaliza; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink