PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFESÁRE s.f. Acțiunea de a profesa. [< profesa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFESÁRE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profesáre s. f., g.-d. art. profesării; pl. profesări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROFESÁ ~éz tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susține în mod public argumentând. /<fr. professer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFESÁ vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). [< fr. professer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFESÁ vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). (< fr. professer, lat. professare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFESÁ vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profesá vb., ind. prez. 1 sg. profeséz, 3 sg. și pl. profeseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink