PROESTOS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistos s. m.] – Din ngr. proestós.

proestos sm [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIII, 3 / V: proest, proistos / Pl: ~oși / E: ngr προεστώς] (Îrg) 1-2 (Călugăr sau) preot cu cel mai înalt rang în ierarhia unei (mănăstiri sau) a unei biserici. 3 Cleric mai mare peste o plasă. 4 (Înv) Șef al unei bresle, al unei corporații etc. Si: staroste. 5 (Îvr) Șef al unui serviciu public, al unei instituții administrative, politice etc.

PROESTOS, proestoși, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistos s. m.] – Din ngr. proestós.

proestós, V. proistos.

proest sm vz proestos

proistos sm vz proestos^[1] corectat(ă)

PROISTOS, proistoși, s. m. (Grecism) Mai-marele în rang peste călugării unei mănăstiri (v. stareț) sau peste preoții unei biserici. Preoții noștri s-au dus cu toții, după vecernie, să ureze proistosului, că-l cheamă Andrei. GALACTION, O. I 200.

proistos m. ajutor de protoiereu (titlu mai mult onorific): un proistos de fiecare județ. [Gr. mod.].

proistós m. (maĭ vechĭ proestós, d. ngr. proestós, care stă înainte, șef). Primu preut la o biserică (atuncĭ cînd îs maĭ mulțĭ). Blagocin, preut maĭ mare peste o plasă. Stareț (fem. -toasă, pl. e). V. paroh, protoĭereŭ.

!proestos (înv.) (desp. pro-es-) s. m., pl. proestoși

!proestos/proistos (înv., reg.) (pro-is-) s. m., pl. proestoși/proistoși

proistos v. proestos

proistos s. m. (sil. pro-is-), pl. proistoși

proestos (proestoși), s. m. – Superior, șef. – Var. proistos. – Mr. proesto „președinte”. Ngr. προεστώς (Tiktin; Gáldi 237).

proestos s. m. v. proistos.

proistos, proistoși s. m. Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei m-ri sau biserici. [Var.: proestos s. m.] – Din gr. proestos.

PROESTOS s. v. staroste.

proestos s. v. STAROSTE.

proestos, proestoși, s.m. (înv. și reg.) 1. călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mânăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă. 2. șef al unei bresle, al unei corporații; staroste. 3. șef al unui serviciu public, al unei instituții (administrative, politice).