proestoasă sf [At: (a. 1851) TDRG / V: proist~ / Pl: ~se / E: proestos] (Înv) 1 Stareță. 2 Persoană cu rang înalt în ierarhia unei mănăstiri de femei.

proistoasă sf vz proestoasă

proistós m. (maĭ vechĭ proestós, d. ngr. proestós, care stă înainte, șef). Primu preut la o biserică (atuncĭ cînd îs maĭ mulțĭ). Blagocin, preut maĭ mare peste o plasă. Stareț (fem. -toasă, pl. e). V. paroh, protoĭereŭ.

proestoasă s. f. v. proistoasă.

proistoasă, proistoase s. f. (Înv.) Stareță; persoană cu rang înalt în ierarhia unei mănăstiri. [Var.: proestoasă s. f.] – Din proistos.

PROESTOASĂ s. v. stareță.

proestoasă s. v. STAREȚĂ.