2 intrări
2 definiții
Explicative DEX
proemina vi [At: ALEXI, W. / Pzi: 3 ~nează / E: drr proeminent, proeminență] (Rar) 1 A ieși în relief. 2 A fi proeminent.
Arhaisme și regionalisme
proemina, pers. 3 sg. proeminează, vb. I (înv.) a ieși în relief, a ieși în afară, a fi proeminent, a se evidenția.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proeminare
proeminare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: proemina
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)