proegumen sm [At: (a. 1593), ap. TDRG / V: proigu~ / Pl: ~i / E: ngr προηγούμενος] (Înv) 1 Călugăr care avea funcția de egumen. 2 Ajutor de egumen.

proegúmen și proig- m. (ngr. proigúmenos). Vechĭ. Subegumen.

proigumen sm vz proegumen

proigúmen, V. proegumen.

proegumen, proegumeni, s.m. (înv.) călugăr care a avut funcția de egumen; ajutor de egumen.