3 definiții pentru procuvântare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
procuvântare sf [At: (a. 1826) GCR II, 251/32 / Pl: ~tări / E: pro-1 + cuvântare] (Înv) Prefață.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCUVÂNTARE s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procuvîntare s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: procuvântare
procuvântare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||