PROCURÍST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCURÍST ~ști m. înv. Mandatar împuternicit să îndeplinească unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCURÍST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCURÍST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCURÍST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

procuríst s. m., pl. procuríști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink