4 definiții pentru procumbent
Explicative DEX
procumbent, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: lat procumbens] (D. tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus.
PROCUMBENT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pămînt, avînd numai vîrful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCUMBENT, -Ă adj. (despre tulpini) care stă culcat pe pământ fără să formeze rădăcini adventive. (< lat. procumbens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
procumbent adj. m., pl. procumbenți; f. sg. procumbentă, pl. procumbente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: procumbent
procumbent adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
procumbent, procumbentăadjectiv
- 1. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. DN
etimologie:
- procumbens DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.