PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROCREÁ ~éz tranz. A face să apară pe lume; a face să capete viață; a naște. [Sil. -cre-a] /<fr. procréer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCREÁ vb. I. intr., tr. A zămisli, a naște; a concepe; a se reproduce. [Pron. -cre-a, p.i. 3,6 -creează, ger. -creând, part. -creat. / < fr. procréer, it., lat. procreare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCREÁ vb. intr., tr. (despre femei) a zămisli, a naște; a concepe. (< fr. procréer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCREÁ vb. (BIOL.) 1. v. concepe. 2. a naște, (înv. și pop.) a rodi, (înv. și reg.) a plodi, (Olt.) a polimi. (Nu mai poate ~ din cauza unei afecțiuni.) 3. a face, (înv. și pop.) a zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) 4. v. reproduce.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

procreá vb. (sil. -cre-) → crea
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink