procreare sf [At: CĂLINESCU, O. I, 92 / P: ~cre-a~ / Pl: ~eări / E: procrea] (Rar) 1 Fecundare a unei femei sau femele Si: procreație (1). 2 Perpetuare a unor organisme prin reproducție Si: procreație (2). 3 Naștere. 4 Act sexual din care rezultă o fecundare Si: procreație (3).

PROCREARE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea; reproducere. Funcția procreării la viețuitoare.

PROCREARE s.f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [< procrea].

procrea vi [At: NEGULICI / P: ~cre-a / Pzi: ~eez / E: fr procréer] 1 (D. femei) A rămâne însărcinată. 2 (D. femele) A fi fecundată. 3 A zămisli. 4 (D. ființe, organisme etc.) A se perpetua prin generare Si: a se înmulți, a prolifera, a se reproduce. 5 vi (Pex; d. femei sau femele) A naște. 6 (D. perechi umane sau animale) A avea un act sexual din care rezultă o fecundare.

PROCREA, procreez, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A face copii (sau pui); a se reproduce. Gh. Eminovici vedea în femeie un tovarăș inferior și util, ursit să procreeze și să îngrijească de gospodărie. CĂLINESCU, E. 22.

PROCREA vb. I. intr., tr. A zămisli, a naște; a concepe; a se reproduce. [Pron. -cre-a, p. i. 3,6 -creează, ger. -creînd, part. -creat. / < fr. procréer, it., lat. procreare].

PROCREA vb. intr., tr. (despre femei) a zămisli, a naște; a concepe. (< fr. procréer)

A PROCREA ~ez tranz. A face să apară pe lume; a face să capete viață; a naște. [Sil. -cre-a] /<fr. procréer

procreà v. a naște.

procreațiúne f. (lat. procreátio, -ónis). Acțiunea de a procrea.

*procreéz, a -eá v. tr. (lat. procreare. V. creez). Nasc, generez: a procrea copiĭ.

procreare (desp. pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreării (desp. -cre-ă-); pl. procreări

procreare (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreării; pl. procreări

procreare s. f. (sil. -cre-) → creare

procrea (desp. pro-cre-a) vb., ind. prez. 1 sg. procreez (desp. pro-cre-ez), 3 procreează (desp. -cre-ea-), 1 pl. procreăm (desp. -cre-ăm); conj. prez. 1 sg. să procreez, 3 să procreeze; ger. procreând (desp. -cre-ând)

procrea (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreează, 1 pl. procreăm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreeze; ger. procreând (-cre-ând); part. procreat

procrea vb. (sil. -cre-) → crea

procrea (ind. prez. 3 sg. și pl. procreează, 1 pl. procreăm)

procreez, -creează 3, -creeze 3 conj.

PROCREARE s. (BIOL.) 1. v. concepție. 2. v. naștere. 3. v. reproducție.

PROCREARE s. (BIOL.) 1. concepere, concepție, (înv. și pop.) zămislire. (~ unei ființe noi.) 2. naștere, parturiție, procreație, (înv. și pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. și reg.) născut, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) 3. înmulțire, prăsire, prăsit, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

PROCREA vb. (BIOL.) 1. v. concepe. 2. a naște, (înv. și pop.) a rodi, (înv. și reg.) a plodi, (Olt.) a polimi. (Nu mai poate ~ din cauza unei afecțiuni.) 3. a face, (înv. și pop.) a zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) 4. v. reproduce.

PROCREA vb. (BIOL.) 1. a concepe, (înv. și pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. și reg.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a îngreca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.) 2. a naște, (înv. și pop.) a rodi, (înv. și reg.) a plodi, (Olt.) a polimi. (Nu mai poate ~ din cauza unei afecțiuni.) 3. a face, (înv. și pop.) a zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) 4. a se înmulți, a se prăsi, a se reproduce, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum ~ aceste animale?)