procoviță sf vz pocroviță

PROCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Regional) Procov. Hai mîndr-acasă, Că n-ai nici mălai pe masă, doar procoviță pe pat. HODOȘ P. P. 191. – Accentuat și: procoviță. – Variante: procovăț, procovățe (la TDRG), s. n., pocroviță, proșcoviță (ib.) s. f.

PROCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Reg.) Procov. [Acc. și: procoviță] – Sb. pokrovac.

prócoviță f., pl. e (din procovăț). Vest. Învălitoare, cergă (de oamenĭ saŭ de caĭ). – Și -víță.

pocraviță sf vz pocroviță

pocrobiță sf vz pocroviță

pocroviță sf [At: LEX. MARS. 148 / V: (înv) ~obiță, prosco~, (reg) ~rav~, prăcoi~, pricoi~, prico~ (Pl și: ~iți), proco~ / Pl: ~țe / E: procov + -iță] 1 (Înv; îf procoviță) Pocrovăț (1). 2 (Reg; îaf) Basma. 3 (Îrg) Covor țărănesc Si: scoarță. 4 Pocrov (8). 5 (Îrg; spc) Pocrovăț (2). 6 (Reg; îf procoviță) Cusătură din bata iei.

prăcoiță sf vz pocroviță

pricoiță sf vz pocroviță

pricoviță sf vz pocroviță

procobiță^[1] sf vz pocroviță

procoiță^[1] sf vz pocroviță

proscoviță sf vz pocroviță

POCROVIȚĂ s. f. v. procoviță.

PROCOVĂȚ s. n. v. procoviță.

PROȘCOVIȚĂ s. f. v. procoviță.

PROCOVIȚĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

procoviță s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.

pocroviță, pocrovițe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei.

pocroviță, pocrovițe și pocroviți s. f. Pocrovăț (1). [Var.: procoviță s. f.] – Din pocrov + suf. -iță.