O definiție pentru procoanță
Arhaisme și regionalisme
procoanță s.f. (reg.) discuție fără rost.
Intrare: procoanță
procoanță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||