dexonline

info

2 intrări

12 definiții

explicative DEX (7)
sinonime (4)
arhaisme și regionalisme (1)

Explicative DEX

proclețit, ~ă a [At: GRAIUL, I, 297 / V: precle~ / Pl: ~iți, ~e / E: procleții] (Reg; în descântece) Care provine dintr-un blestem al cuiva.

precleți v vz procleți

preclețit, ~ă a vz proclețit

procleți [At: CORESI, EV. 182 / V: (reg) prec~ / Pzi: ~țesc / E: proclet] 1 vt (Bis; înv) A excomunica. 2 vt (Pex) A blestema. 3 vt (Pex) A dezaproba. 4 vr (Reg; d. boli; îf precleți) A se înrăutăți.

PRECLEȚI vb. IV v. procleți.

PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: precleți vb. IV.

PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Sinonime

PROCLEȚIT adj. v. afurisit, anatemizat, blestemat, excomunicat.

proclețit adj. v. AFURISIT. ANATEMIZAT. BLESTEMAT. EXCOMUNICAT.

PROCLEȚI vb. v. afurisi, anatemiza, blestema, excomunica.

procleți vb. v. AFURISI. ANATEMIZA. BLESTEMA. EXCOMUNICA.

Arhaisme și regionalisme

procleți, proclețesc, vb. IV 1. (înv.) a excomunica, a anatemiza; a blestema; a condamna, a dezaproba. 2. (refl.; reg.; despre boli; în forma: precleți) a se înrăutăți, a se agrava.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: proclețit

proclețit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	proclețit	proclețitul proclețitu‑	proclețită	proclețita
nominativ-acuzativ	plural	proclețiți	proclețiții	proclețite	proclețitele
genitiv-dativ	singular	proclețit	proclețitului	proclețite	proclețitei
genitiv-dativ	plural	proclețiți	proclețiților	proclețite	proclețitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

preclețit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	preclețit	preclețitul	preclețită	preclețita
nominativ-acuzativ	plural	preclețiți	preclețiții	preclețite	preclețitele
genitiv-dativ	singular	preclețit	preclețitului	preclețite	preclețitei
genitiv-dativ	plural	preclețiți	preclețiților	preclețite	preclețitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: procleți

procleți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DLRM		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) procleți	proclețire	proclețit proclețitu‑	proclețind proclețindu‑	singular	plural
		(a) procleți	proclețire	proclețit proclețitu‑	proclețind proclețindu‑	proclețește	proclețiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	proclețesc	(să) proclețesc	proclețeam	procleții	proclețisem
	a II-a (tu)	proclețești	(să) proclețești	proclețeai	proclețiși	proclețiseși
	a III-a (el, ea)	proclețește	(să) proclețească	proclețea	procleți	proclețise
plural	I (noi)	proclețim	(să) proclețim	proclețeam	proclețirăm	proclețiserăm proclețisem
	a II-a (voi)	proclețiți	(să) proclețiți	proclețeați	proclețirăți	proclețiserăți proclețiseți
	a III-a (ei, ele)	proclețesc	(să) proclețească	proclețeau	proclețiră	proclețiseră

precleți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) precleți	preclețire	preclețit preclețitu‑	preclețind preclețindu‑	singular	plural
		(a) precleți	preclețire	preclețit preclețitu‑	preclețind preclețindu‑	preclețește	preclețiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preclețesc	(să) preclețesc	preclețeam	precleții	preclețisem
	a II-a (tu)	preclețești	(să) preclețești	preclețeai	preclețiși	preclețiseși
	a III-a (el, ea)	preclețește	(să) preclețească	preclețea	precleți	preclețise
plural	I (noi)	preclețim	(să) preclețim	preclețeam	preclețirăm	preclețiserăm preclețisem
	a II-a (voi)	preclețiți	(să) preclețiți	preclețeați	preclețirăți	preclețiserăți preclețiseți
	a III-a (ei, ele)	preclețesc	(să) preclețească	preclețeau	preclețiră	preclețiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

proclețit, proclețităadjectiv

1. Afurisit, anatemizat, blestemat, excomunicat. Sinonime

sinonime: afurisit anatemizat blestemat excomunicat

procleți, proclețescverb

1. rar Afurisi, anatemiza, blestema, excomunica. DLRLC

sinonime: afurisi anatemiza blestema excomunica
- format_quote De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. DLRLC
- 1.1. reflexiv (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. DLRLC
  
  sinonime: agrava înrăutăți
  - format_quote Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. DLRLC

etimologie:

proclet DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.