opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

proclețire sf [At: BIBLIA (1688), 2881/1 / Pl: ~ri / E: procleți] (Bis; îvr) 1 Anatemizare. 2 Afurisire.

precleți v vz procleți

procleți [At: CORESI, EV. 182 / V: (reg) prec~ / Pzi: ~țesc / E: proclet] 1 vt (Bis; înv) A excomunica. 2 vt (Pex) A blestema. 3 vt (Pex) A dezaproba. 4 vr (Reg; d. boli; îf precleți) A se înrăutăți.

PRECLEȚI vb. IV v. procleți.

PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: precleți vb. IV.

PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.

Sinonime

PROCLEȚI vb. v. afurisi, anatemiza, blestema, excomunica.

procleți vb. v. AFURISI. ANATEMIZA. BLESTEMA. EXCOMUNICA.

Arhaisme și regionalisme

proclețire s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare.

procleți, proclețesc, vb. IV 1. (înv.) a excomunica, a anatemiza; a blestema; a condamna, a dezaproba. 2. (refl.; reg.; despre boli; în forma: precleți) a se înrăutăți, a se agrava.

Intrare: proclețire
proclețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclețire
  • proclețirea
plural
  • proclețiri
  • proclețirile
genitiv-dativ singular
  • proclețiri
  • proclețirii
plural
  • proclețiri
  • proclețirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: procleți
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • procleți
  • proclețire
  • proclețit
  • proclețitu‑
  • proclețind
  • proclețindu‑
 singular plural
  • proclețește
  • proclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proclețesc
 (să)
  • proclețesc
  • proclețeam
  • procleții
  • proclețisem
a II-a (tu)
  • proclețești
 (să)
  • proclețești
  • proclețeai
  • proclețiși
  • proclețiseși
a III-a (el, ea)
  • proclețește
 (să)
  • proclețească
  • proclețea
  • procleți
  • proclețise
plural I (noi)
  • proclețim
 (să)
  • proclețim
  • proclețeam
  • proclețirăm
  • proclețiserăm
  • proclețisem
a II-a (voi)
  • proclețiți
 (să)
  • proclețiți
  • proclețeați
  • proclețirăți
  • proclețiserăți
  • proclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • proclețesc
 (să)
  • proclețească
  • proclețeau
  • proclețiră
  • proclețiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precleți
  • preclețire
  • preclețit
  • preclețitu‑
  • preclețind
  • preclețindu‑
 singular plural
  • preclețește
  • preclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preclețesc
 (să)
  • preclețesc
  • preclețeam
  • precleții
  • preclețisem
a II-a (tu)
  • preclețești
 (să)
  • preclețești
  • preclețeai
  • preclețiși
  • preclețiseși
a III-a (el, ea)
  • preclețește
 (să)
  • preclețească
  • preclețea
  • precleți
  • preclețise
plural I (noi)
  • preclețim
 (să)
  • preclețim
  • preclețeam
  • preclețirăm
  • preclețiserăm
  • preclețisem
a II-a (voi)
  • preclețiți
 (să)
  • preclețiți
  • preclețeați
  • preclețirăți
  • preclețiserăți
  • preclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • preclețesc
 (să)
  • preclețească
  • preclețeau
  • preclețiră
  • preclețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

procleți, proclețescverb

  • 1. rar Afurisi, anatemiza, blestema, excomunica. DLRLC
    sinonime: afurisi anatemiza blestema excomunica
    • format_quote De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. DLRLC
      sinonime: agrava înrăutăți
      • format_quote Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. DLRLC
etimologie:
  • proclet DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.