proclețíre s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCLEȚÍ vb. v. afurisi, anatemiza, blestema, excomunica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proclețí, proclețésc, vb. IV 1. (înv.) a excomunica, a anatemiza; a blestema; a condamna, a dezaproba. 2. (refl.; reg.; despre boli; în forma: precleți) a se înrăutăți, a se agrava.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink