PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

proclamatór s. m., adj. m., pl. proclamatóri; f. sg. și pl. proclamatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink