PROCESOR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor.

procesor sn [At: DEX² / Pl: ~oare / E: eg processor] Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operații complexe sau pentru transformarea esențială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică.

PROCESOR, procesoare, s. n. Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operații complexe sau pentru transformarea esențială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică. – Din engl. processor.

PROCESOR s. n. (inform.) 1. echipament, element de bază al unui ordinator, capabil să efectueze un set de instrucțiuni. 2. program general al unui sistem de exploatare care execută o funcție complexă omogenă. (< engl. processor, fr. processeur)

procesor s. n. (inform.) Circuit integrat, subsistem destinat să interpreteze și să execute comenzile ◊ „Indicativele 2, 3, 4 + 86 din «numele» computerelor desemnează de fapt generația procesoarelor cu care sunt dotate.” Apare și în sintagmele: ♦ procesor de texte 1992 Microcomputer destinat exclusiv culegerii și prelucrării de texte v. copiator ♦ procesor video 1991 Aparat electronic destinat prelucrării imaginilor v. cassdeck (din engl. processor, fr. processeur; PR 1969, BD 1970; DEX-S)

PROCESOR ~oare n. (la calculatoarele electronice) Dispozitiv care execută instrucțiuni, formează adresele acestora, citindu-le din memoria care păstrează programul. /<engl. processor

procesor s. n., pl. procesoare

*procesor s. n., pl. procesoare

procesor s. n., pl. procesoare