procatalepsă sf [At: DN³ / Pl: ~se / E: gr προκατάληψις „anticipare”] Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al unei propoziții subordonate și introducerea lui în propoziția regentă.

PROCATALEPSĂ s.f. Figură de stil constînd în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare].

PROCATALEPSĂ s. f. figură de stil, constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia. (< fr. prokatalepsis, anticipare)

procatalepsă (gr. prokatalepsis „preocupare”, „anticipare”), figură de stil care constă în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia (A): „Nu-l vezi tu pe Ghiță că e mereu pe gânduri?” (I. Slavici) (în loc de: „Nu vezi că Ghiță e mereu pe gânduri?”) „S-a aflat de el cum a dispărut?” (în loc de: „S-a aflat cum a dispărut el?”) • Meyers Handbuch menționează, în plus, că p. este o figură prin care se resping și se combat obiecțiile unui adversar posibil. Sin. prolepsă.