2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

pobrăzui v vz probrăzui[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: probăzui LauraGellner

probrăzui vt [At: PSALT. 62 / V: pob~ / Pzi: ~esc / E: slv прообразовати] (Înv) 1-3 A probozi (1-3).

pobrăzésc, -ăzuĭésc, -ozésc, V. probozesc.

Arhaisme și regionalisme

probrăzui, probrăzuiesc, vb. IV (înv.) a mustra aspru, a face de rușine (pe cineva).

Intrare: probrăzuit
probrăzuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probrăzuit
  • probrăzuitul
  • probrăzuitu‑
  • probrăzui
  • probrăzuita
plural
  • probrăzuiți
  • probrăzuiții
  • probrăzuite
  • probrăzuitele
genitiv-dativ singular
  • probrăzuit
  • probrăzuitului
  • probrăzuite
  • probrăzuitei
plural
  • probrăzuiți
  • probrăzuiților
  • probrăzuite
  • probrăzuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: probrăzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probrăzui
  • probrăzuire
  • probrăzuit
  • probrăzuitu‑
  • probrăzuind
  • probrăzuindu‑
singular plural
  • probrăzuiește
  • probrăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probrăzuiesc
(să)
  • probrăzuiesc
  • probrăzuiam
  • probrăzuii
  • probrăzuisem
a II-a (tu)
  • probrăzuiești
(să)
  • probrăzuiești
  • probrăzuiai
  • probrăzuiși
  • probrăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • probrăzuiește
(să)
  • probrăzuiască
  • probrăzuia
  • probrăzui
  • probrăzuise
plural I (noi)
  • probrăzuim
(să)
  • probrăzuim
  • probrăzuiam
  • probrăzuirăm
  • probrăzuiserăm
  • probrăzuisem
a II-a (voi)
  • probrăzuiți
(să)
  • probrăzuiți
  • probrăzuiați
  • probrăzuirăți
  • probrăzuiserăți
  • probrăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • probrăzuiesc
(să)
  • probrăzuiască
  • probrăzuiau
  • probrăzui
  • probrăzuiseră
pobrăzui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)