PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBÁNT ~tă (~ți, ~te) Care probează; care constituie o probă. Argument ~. /<fr. probant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBÁNT adj. v. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Probant ≠ improbant
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
probánt adj. m., pl. probánți; f. sg. probántă, pl. probánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink