dexonline

info

2 intrări

29 de definiții

explicative DEX (19)
ortografice DOOM (6)
sinonime (2)
arhaisme și regionalisme (2)

Explicative DEX

PROBĂLUIRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui.

probăluire sf [At: DRLU / V: (înv) prăb~, ~bol~ / Pl: ~ri / E: probălui] (Îrg) 1 Dovedire a unui fapt, a unei afirmații, a unei idei etc. 2 Tentativă. 3 Supunere a cuiva la o probă (1). 4 Chibzuire. 5 Presupunere.

PROBĂLUI, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubului vb. IV] – Din magh. próbálni.

PRUBULUI vb. IV v. probălui.

prăbăli v vz probălui

prăbălui v vz probălui

prăbăluire sn vz probăluire^[1] corectat(ă)

În original, tipărit eronat: vz priboi¹ — LauraGellner

prebălui^[1] v vz probălui corectat(ă)

Variantă greșit tipărită în original: preabălui. O confirmă ordonarea alfabetică incorectă a acestei variante și forma acesteia în definiția principală — LauraGellner

probăli v vz probălui

probălui vt [At: CANTEMIR, HR. 184 / V: (îrg) prăb~, prubul~, (înv) probol~, (reg) preb~, ~bul~, (css) prăbăli, ~li, prubăli / Pzi: ~lesc / E: probă + -ălui] 1 (Îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (Îrg) A face tentative de... 3 (Îrg) A proba (1). 4 (Îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (Îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (Îf prubului) A stabili. 9 (Îf prubului) A potrivi.

probolui v vz probălui

proboluire sf vz probăluire

probului v vz probălui

prubăli v vz probălui

prubului v vz probălui

PROBĂLUI vb. IV v. prubului.

PRUBULUI, prubuluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A supune la o probă, a proba, a încerca. Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. 2. A cîntări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VI_II 203. 3. A socoti, a gîndi, a presupune. Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai... în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. – Variantă: probului (GOLESCU, Î. 172) vb. IV.

prubuluì v. pop. a proba. [Ung. PROBALNI, a încerca].

prubuluĭésc v. tr. (ung. probálni). Pop. Probez, încerc. Apreciez, socotesc probabilitățile. – Rar și prubuĭesc (rus. próbovatĭ). Cp. cu preț(ăl)uĭesc.

Ortografice DOOM

probăluire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluirii; pl. probăluiri

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

probăluire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluirii; pl. probăluiri

probăluire s. f., g.-d. art. probăluirii; pl. probăluiri

probălui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, 3 sg. probăluiește, imperf. 1 probăluiam; conj. prez. 1 sg. să probăluiesc, 3 să probăluiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

probălui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, imperf. 3 sg. probăluia; conj. prez. 3 să probăluiască

probălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, imperf. 3 sg. probăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. probăluiască

Sinonime

PROBĂLUI vb. v. adeveri, arăta, atesta, bănui, căuta, certifica, confirma, crede, demonstra, dovedi, ghici, gândi, imagina, încerca, închipui, întări, întrezări, mărturisi, presupune, prevedea, proba, socoti, sprijini, stabili, susține, ști, tatona, verifica, visa.

probălui vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BĂNUI. CĂUTA. CERTIFICA. CONFIRMA. CREDE. DEMONSTRA. DOVEDI. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCERCA. ÎNCHIPUI. ÎNTĂRI. ÎNTREZĂRI. MĂRTURISI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROBA. SOCOTI. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE. ȘTI. TATONA. VERIFICA. VISA.

Arhaisme și regionalisme

prăbăli, prăbălesc, vb. intranz. – (reg.) A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu, 1996: 381). – Din magh. próból (MDA) sau magh. próbálni „a încerca, a proba” < germ. probieren.

prăbăli, prăbălesc, vb. intranz. – A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu 1996: 381). – Din magh. próbál (< germ. probieren).

Intrare: probăluire

probăluire substantiv feminin

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	probăluire	probăluirea
nominativ-acuzativ	plural	probăluiri	probăluirile
genitiv-dativ	singular	probăluiri	probăluirii
genitiv-dativ	plural	probăluiri	probăluirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

prăbăluire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prăbăluire	prăbăluirea
nominativ-acuzativ	plural	prăbăluiri	prăbăluirile
genitiv-dativ	singular	prăbăluiri	prăbăluirii
genitiv-dativ	plural	prăbăluiri	prăbăluirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

proboluire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	proboluire	proboluirea
nominativ-acuzativ	plural	proboluiri	proboluirile
genitiv-dativ	singular	proboluiri	proboluirii
genitiv-dativ	plural	proboluiri	proboluirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: probălui

probălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probălui	probăluire	probăluit probăluitu‑	probăluind probăluindu‑	singular	plural
		(a) probălui	probăluire	probăluit probăluitu‑	probăluind probăluindu‑	probăluiește	probăluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probăluiesc	(să) probăluiesc	probăluiam	probăluii	probăluisem
	a II-a (tu)	probăluiești	(să) probăluiești	probăluiai	probăluiși	probăluiseși
	a III-a (el, ea)	probăluiește	(să) probăluiască	probăluia	probălui	probăluise
plural	I (noi)	probăluim	(să) probăluim	probăluiam	probăluirăm	probăluiserăm probăluisem
	a II-a (voi)	probăluiți	(să) probăluiți	probăluiați	probăluirăți	probăluiserăți probăluiseți
	a III-a (ei, ele)	probăluiesc	(să) probăluiască	probăluiau	probăluiră	probăluiseră

prubului verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prubului	prubuluire	prubuluit prubuluitu‑	prubuluind prubuluindu‑	singular	plural
		(a) prubului	prubuluire	prubuluit prubuluitu‑	prubuluind prubuluindu‑	prubuluiește	prubuluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prubuluiesc	(să) prubuluiesc	prubuluiam	prubuluii	prubuluisem
	a II-a (tu)	prubuluiești	(să) prubuluiești	prubuluiai	prubuluiși	prubuluiseși
	a III-a (el, ea)	prubuluiește	(să) prubuluiască	prubuluia	prubului	prubuluise
plural	I (noi)	prubuluim	(să) prubuluim	prubuluiam	prubuluirăm	prubuluiserăm prubuluisem
	a II-a (voi)	prubuluiți	(să) prubuluiți	prubuluiați	prubuluirăți	prubuluiserăți prubuluiseți
	a III-a (ei, ele)	prubuluiesc	(să) prubuluiască	prubuluiau	prubuluiră	prubuluiseră

prăbăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prăbăli	prăbălire	prăbălit prăbălitu‑	prăbălind prăbălindu‑	singular	plural
		(a) prăbăli	prăbălire	prăbălit prăbălitu‑	prăbălind prăbălindu‑	prăbălește	prăbăliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prăbălesc	(să) prăbălesc	prăbăleam	prăbălii	prăbălisem
	a II-a (tu)	prăbălești	(să) prăbălești	prăbăleai	prăbăliși	prăbăliseși
	a III-a (el, ea)	prăbălește	(să) prăbălească	prăbălea	prăbăli	prăbălise
plural	I (noi)	prăbălim	(să) prăbălim	prăbăleam	prăbălirăm	prăbăliserăm prăbălisem
	a II-a (voi)	prăbăliți	(să) prăbăliți	prăbăleați	prăbălirăți	prăbăliserăți prăbăliseți
	a III-a (ei, ele)	prăbălesc	(să) prăbălească	prăbăleau	prăbăliră	prăbăliseră

prăbălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prăbălui	prăbăluire	prăbăluit prăbăluitu‑	prăbăluind prăbăluindu‑	singular	plural
		(a) prăbălui	prăbăluire	prăbăluit prăbăluitu‑	prăbăluind prăbăluindu‑	prăbăluiește	prăbăluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prăbăluiesc	(să) prăbăluiesc	prăbăluiam	prăbăluii	prăbăluisem
	a II-a (tu)	prăbăluiești	(să) prăbăluiești	prăbăluiai	prăbăluiși	prăbăluiseși
	a III-a (el, ea)	prăbăluiește	(să) prăbăluiască	prăbăluia	prăbălui	prăbăluise
plural	I (noi)	prăbăluim	(să) prăbăluim	prăbăluiam	prăbăluirăm	prăbăluiserăm prăbăluisem
	a II-a (voi)	prăbăluiți	(să) prăbăluiți	prăbăluiați	prăbăluirăți	prăbăluiserăți prăbăluiseți
	a III-a (ei, ele)	prăbăluiesc	(să) prăbăluiască	prăbăluiau	prăbăluiră	prăbăluiseră

prebălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prebălui	prebăluire	prebăluit prebăluitu‑	prebăluind prebăluindu‑	singular	plural
		(a) prebălui	prebăluire	prebăluit prebăluitu‑	prebăluind prebăluindu‑	prebăluiește	prebăluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prebăluiesc	(să) prebăluiesc	prebăluiam	prebăluii	prebăluisem
	a II-a (tu)	prebăluiești	(să) prebăluiești	prebăluiai	prebăluiși	prebăluiseși
	a III-a (el, ea)	prebăluiește	(să) prebăluiască	prebăluia	prebălui	prebăluise
plural	I (noi)	prebăluim	(să) prebăluim	prebăluiam	prebăluirăm	prebăluiserăm prebăluisem
	a II-a (voi)	prebăluiți	(să) prebăluiți	prebăluiați	prebăluirăți	prebăluiserăți prebăluiseți
	a III-a (ei, ele)	prebăluiesc	(să) prebăluiască	prebăluiau	prebăluiră	prebăluiseră

probăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probăli	probălire	probălit probălitu‑	probălind probălindu‑	singular	plural
		(a) probăli	probălire	probălit probălitu‑	probălind probălindu‑	probălește	probăliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probălesc	(să) probălesc	probăleam	probălii	probălisem
	a II-a (tu)	probălești	(să) probălești	probăleai	probăliși	probăliseși
	a III-a (el, ea)	probălește	(să) probălească	probălea	probăli	probălise
plural	I (noi)	probălim	(să) probălim	probăleam	probălirăm	probăliserăm probălisem
	a II-a (voi)	probăliți	(să) probăliți	probăleați	probălirăți	probăliserăți probăliseți
	a III-a (ei, ele)	probălesc	(să) probălească	probăleau	probăliră	probăliseră

probolui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probolui	proboluire	proboluit proboluitu‑	proboluind proboluindu‑	singular	plural
		(a) probolui	proboluire	proboluit proboluitu‑	proboluind proboluindu‑	proboluiește	proboluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	proboluiesc	(să) proboluiesc	proboluiam	proboluii	proboluisem
	a II-a (tu)	proboluiești	(să) proboluiești	proboluiai	proboluiși	proboluiseși
	a III-a (el, ea)	proboluiește	(să) proboluiască	proboluia	probolui	proboluise
plural	I (noi)	proboluim	(să) proboluim	proboluiam	proboluirăm	proboluiserăm proboluisem
	a II-a (voi)	proboluiți	(să) proboluiți	proboluiați	proboluirăți	proboluiserăți proboluiseți
	a III-a (ei, ele)	proboluiesc	(să) proboluiască	proboluiau	proboluiră	proboluiseră

probului verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probului	probuluire	probuluit probuluitu‑	probuluind probuluindu‑	singular	plural
		(a) probului	probuluire	probuluit probuluitu‑	probuluind probuluindu‑	probuluiește	probuluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probuluiesc	(să) probuluiesc	probuluiam	probuluii	probuluisem
	a II-a (tu)	probuluiești	(să) probuluiești	probuluiai	probuluiși	probuluiseși
	a III-a (el, ea)	probuluiește	(să) probuluiască	probuluia	probului	probuluise
plural	I (noi)	probuluim	(să) probuluim	probuluiam	probuluirăm	probuluiserăm probuluisem
	a II-a (voi)	probuluiți	(să) probuluiți	probuluiați	probuluirăți	probuluiserăți probuluiseți
	a III-a (ei, ele)	probuluiesc	(să) probuluiască	probuluiau	probuluiră	probuluiseră

prubăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prubăli	prubălire	prubălit prubălitu‑	prubălind prubălindu‑	singular	plural
		(a) prubăli	prubălire	prubălit prubălitu‑	prubălind prubălindu‑	prubălește	prubăliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prubălesc	(să) prubălesc	prubăleam	prubălii	prubălisem
	a II-a (tu)	prubălești	(să) prubălești	prubăleai	prubăliși	prubăliseși
	a III-a (el, ea)	prubălește	(să) prubălească	prubălea	prubăli	prubălise
plural	I (noi)	prubălim	(să) prubălim	prubăleam	prubălirăm	prubăliserăm prubălisem
	a II-a (voi)	prubăliți	(să) prubăliți	prubăleați	prubălirăți	prubăliserăți prubăliseți
	a III-a (ei, ele)	prubălesc	(să) prubălească	prubăleau	prubăliră	prubăliseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

probăluire, probăluirisubstantiv feminin

1. învechit regional Acțiunea de a probălui. DEX '98 DEX '09

etimologie:

vezi probălui DEX '98 DEX '09

probălui, probăluiescverb

învechit regional

1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. DEX '09 DEX '98

sinonime: ghici tatona încerca
2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a proba. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: experimenta proba stabili susține verifica încerca
- format_quote Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. DLRLC
3. A proba. DEX '09 DEX '98

sinonime: adeveri arăta atesta certifica confirma căuta demonstra dovedi mărturisi proba sprijini întări ști
4. Bănui, chibzui, crede, gândi, imagina, presupune, prevedea, socoti, visa, închipui, întrezări. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: bănui chibzui crede gândi imagina presupune prevedea socoti visa închipui întrezări
- format_quote Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai... în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. DLRLC
- 4.1. A cântări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... DLRLC
  - format_quote Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. DLRLC
  - format_quote Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. DLRLC
  - format_quote N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VI_II 203. DLRLC

etimologie:

limba maghiară próbálni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.