PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROB ~ă (~i, ~e) livr. Care este corect și de bună-credință; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROB, -Ă adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROB adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prob adj. m., pl. probi; f. sg. próbă, pl. próbe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink