PROACTÍV, -Ă, proactívi, -e, adj. (Psih.) Care are efect asupra unui alt lucru. ♦ (Despre inhibiție) Care duce la uitare, care este exercitată cu cunoștințele actuale asupra celor ce urmează să fie recepționate. (cf. fr. proactif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

proactív adj. m., pl. proactívi; f. sg. proactívă, pl. proactíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink