PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROȚĂPÉL s. v. cătușă, japiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proțăpél s. n., pl. proțăpéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink