6 definiții pentru proțăpeală
Explicative DEX
PROȚĂPEALĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală.
PROȚĂPEALĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
proțăpeală sf [At: C. PETRESCU, A. R. 18 / Pl: ~eli / E: proțăpi + -eală] 1 (Reg) Înțepenire. 2 Oprire. 3-9 Proțăpire (3-9). 10 (Fig) Îngâmfare. 11 (Fig; rar) Împotrivire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROȚĂPEALĂ, proțăpeli, s. f. Lovitură, izbitură (cu proțapul). Răsucindu-se scurt pe călcîie să se ferească pe sine de proțăpeala oiștei, izbuti... să-l smulgă și pe Coco Conduraky din elegiaca-i meditațiune. C. PETRESCU, A. R. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
proțăpeală (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpelii; pl. proțăpeli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
proțăpeală (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpelii; pl. proțăpeli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
proțăpeală s. f., g.-d. art. proțăpelii; pl. proțăpeli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
proțăpeală, proțăpelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) proțăpi. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Lovitură, izbitură (cu proțapul). DLRLC
- Răsucindu-se scurt pe călcîie să se ferească pe sine de proțăpeala oiștei, izbuti... să-l smulgă și pe Coco Conduraky din elegiaca-i meditațiune. C. PETRESCU, A. R. 18. DLRLC
-
etimologie:
- Proțăpi + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.