proțăpaș sn [At: LEXIC REG. 93 / V: (reg) ~țop~ / Pl: ~e / E: proțap + -aș] (Reg) 1-20 (Șhp) Proțăpel (1-20). 21 (Spc) Proțap (1) mobil, cu vârful în formă de cârlig.

proțopaș sn vz proțăpaș

proțăpaș, proțăpașe, s.n. (reg.) prăjină groasă de lemn fixată la dricul carului, al saniei, de care se prinde jugul; tânjală, turșug, oiște.