opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

proședere sf [At: SFC IV, 25 / Pl: ~ri / E: proședea] (Îvr) Ocupare a unui loc aflat în față într-o adunare.

proședea vi [At: ARISTIA, PLUT., ap. DLR / Pzi: proșed / E: pro-1 + ședea] (Îvr) A ocupa un loc în față într-o adunare.

Arhaisme și regionalisme

proședere, proșederi, s.f. (înv.) așezare în față, ocupare a primelor locuri într-o adunare.

proședea, proșed, vb. II (înv.) a sta în față; a ocupa locul întâi într-o adunare.

Intrare: proședere
proședere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proședere
  • proșederea
plural
  • proșederi
  • proșederile
genitiv-dativ singular
  • proșederi
  • proșederii
plural
  • proșederi
  • proșederilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: proședea
verb (V508)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proședea
  • proședere
  • proșezut
  • proșezutu‑
  • proșezând
  • proșezându‑
 singular plural
  • proșezi
  • proședeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proșed
  • proșez
 (să)
  • proșed
  • proșez
  • proședeam
  • proșezui
  • proșezusem
a II-a (tu)
  • proșezi
 (să)
  • proșezi
  • proședeai
  • proșezuși
  • proșezuseși
a III-a (el, ea)
  • proșade
  • proșede
 (să)
  • proșadă
  • proșază
  • proședea
  • proșezu
  • proșezuse
plural I (noi)
  • proședem
 (să)
  • proședem
  • proședeam
  • proșezurăm
  • proșezuserăm
  • proșezusem
a II-a (voi)
  • proședeți
 (să)
  • proședeți
  • proședeați
  • proșezurăți
  • proșezuserăți
  • proșezuseți
a III-a (ei, ele)
  • proșed
 (să)
  • proșadă
  • proșază
  • proședeau
  • proșezură
  • proșezuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)