PRIZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv care permite conectarea la rețeaua electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr. A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament.9. Tehnică de prindere a mingii la handbal, baschet, rugbi etc. sau de ținere a prăjinii, a suliței sau a rachetei și a paletei de tenis etc. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise.

priză sf [At: MUMULEANU, C. 125/8 / V: (înv) preză / Pl: ~ze / S și: prisă / E: fr prise] 1 Cantitate mică de tutun sau de drog care se trage pe nas. 2 Doză mică dintr-un medicament. 3 (Înv) Pradă. 4 (Îe) A fi (sau a se afla) în ~ (D. o piesă de șah) A fi în pericol de a fi capturată. 5 (Liv) Capacitate de intuiție, de sesizare, de înțelegere a realității. 6 (Fam) Influență. 7 Autoritate. 8 Interes. 9 (Teh; șîs ~ electrică, ~ de curent) Dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează conectarea la o rețea electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent. 10 (Prc) Orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., care realizează legătura electrică. 11 (Îs) ~ de pământ Dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează o legătură electrică conductoare directă cu pământul a unei rețele electrice, a carcaselor metalice, a utilajelor acționate electric etc. pentru a se obține anumite circulații de curenți sau pentru asigurarea protecției contra pericolului de electrocutare. 12 (Îs) ~ aeriană (de curent) Priză în formă de bară, de liră etc. prin care se realizează legătura dintre o rețea electrică aeriană și un tramvai, un troleibuz, o locomotivă electrică. 13 (Fam; îe) A fi (sau a băga pe cineva) în ~ A fi sau a face ca cineva să fie în contact direct cu ceva. 14 (Îae) A fi sau a face ca cineva să fie foarte activ. 15 (Șîs ~ electrică) Derivație dintr-o înfășurare electrică prin care se poate realiza o legătură electrică suplimentară. 16 Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 17 (Îs) ~ directă (sau constantă) Cuplare directă între arborele principal al unui schimbător de viteză și arborele de la care primește sau căruia îi transmite mișcarea. 18 Orificiu, piesă, dispozitiv sau construcție cu ajutorul cărora se absoarbe sau se captează un fluid, aer, abur, apă etc. în scop utilitar. 19 Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți folosiți în construcții. 20 (Îs) ~ de aterizare (sau de teren) Ansamblu al manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 21 (Spt) Poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal, de baschet, de rugbi etc. 22 (Spt) Poziție a mâinilor unui portar de fotbal la prinderea sau la aruncarea mingii. 23 (Spt) Mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta etc. 24 (Îe) A avea ~ A trezi interesul cuiva. 25 (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 26 (Cig; îs) ~ directă Tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești.

PRIZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = dispozitiv prin intermediul căruia se realizează o legătură electrică conducătoare directă cu pământul. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr.) A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament. 9. Modul în care este prinsă mingea la handbal, baschet, rugbi etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise.

PRIZĂ, prize, s. f. 1. Dispozitiv (de obicei fixat în perete) prin care se stabilește legătura între un aparat electric și rețeaua electrică respectivă, între un aparat telefonic și rețeaua telefonică respectivă etc. Să scoatem telefonul din priză. BARANGA, I. 174. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc. prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pămînt = ansamblu de conductoare metalice în contact imediat cu pămîntul, care servesc pentru legarea la pămînt a unei instalații electrice. 2. Orificiu, în general cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se poate lua un fluid sau un curent electric. 3. Angrenare a două roți dirițate într-un mecanism. 4. Fenomen de combinare a componenților unui liant hidraulic cu apa, datorită căruia pasta de beton sau de mortar trece din stare plastică în stare solidă. ◊ Expr. A avea (sau a fi cu) priză (în mase) = a avea trecere, influență, a trezi interesul maselor. 5. (Franțuzism învechit; de obicei determinat prin «de tabac») Cantitate mică de tutun care se trage pe nas. Îmi prezentă o priză de tabac. NEGRUZZI, S. I 68.

PRIZĂ s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legătura între un aparat electric și rețeaua electrică respectivă. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea în stare solidă a pastei unui liant hidraulic. 3. Priză de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priză = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mică porție de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorală a unui medicament făcută la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stîncă. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Poziția mîinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesă de șah) În priză = amenințată să fie capturată. 9. Priză directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu. [< fr. prise].

PRIZĂ s. f. 1. manieră de a prinde adversarul la judo, la katch etc. ◊ poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 2. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă. 3. navă militară sau comercială capturată de la inamic. 4. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia. 5. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu. 6. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație. 7. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă. 8. construcție hidrotehnică pentru captarea apei. 9. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film. ◊ dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. 10. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic. 11. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 12. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva. 13. cantitate mică de tutun care se prizează¹. ◊ doză (mică) dintr-un medicament. (< fr. prise)

priză s. f. ◊ „[...] element de sintaxă ce se dovedește a fi esențial: relația dintre doi dansatori definită prin termenul «tehnic» de priză.” Cont. 25 IV 80 p. 6 (din fr. prise; DEX, DN3 – alte sensuri)

PRIZĂ¹ ~e f. 1) Dispozitiv pentru conectarea unui receptor de energie electrică la o sursă de curent. ◊ ~ de pământ a) legătură a unor aparate sau mașini electrice cu pământul; b) instalație pentru realizarea acestei legături. 2) Dispozitiv prin care se extrage un fluid dintr-o conductă. 3) fig. Considerație sau influență de care se bucură cineva. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRIZĂ² ~e f. Mod de a ține instrumentul de lucru caracteristic pentru un specialist (muzicant, sportiv, medic etc.). ◊ ~ de aterizare totalitate a manevrelor executate de un pilot pentru a lua contact cu pământul. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRIZĂ³ ~e f. Cantitate dintr-un medicament prevăzută pentru o singură dată. ◊ ~ de tabac porție de tabac trasă pe nas dintr-o singură dată. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRIZĂ⁴ ~e f. Proeminență a unei stânci de care se poate apuca un alpinist în urcuș. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRIZĂ⁵ ~e f. (în construcții) Întărire a unui liant hidraulic. [G.-D. prizei] /<fr. prise

priză f. doză mică: o priză de tabac (= fr. prise).

*príză f., pl. e (fr. prise, luare, d. pris, prins, luat, prendre, a prinde, a lua. V. re- și sur-priză, reprezaliĭ). Doză mică, vorbind de tabacu luat cu doŭă degete și tras pe nas: o priză de tabac.

PRIZA¹, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser.

preză sf vz priză

priza¹ vt [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / Pzi: ~zez / E: fr priser] (C. i. tutun, droguri) A aspira pe nas.

priza² vt [At: CĂLINESCU, B. I. 404 / Pzi: ~zez / E: fr priser] 1 (Liv) A aprecia Si: a prețui. 2 A stima. 3 (Rar) A intui Si: a înțelege, a sesiza.

PRIZA¹, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira tutun pe nas. – Din fr. priser.

PRIZA, prizez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A trage tutun pe nas. Bătrîna... purta ochelari și priza tabac. NEGRUZZI, la TDRG.

PRIZA¹ vb. I. tr. (Liv.) A aprecia. [< fr. priser].

PRIZA² vb. I. tr. A trage praf de tutun pe nas. [< fr. priser].

PRIZA² vb. tr. a aprecia, a stima. (< fr. priser)

PRIZA¹ vb. tr. a trage praf de tutun pe nas. (< fr. priser)

A PRIZA ~ez tranz. (tabac) A trage pe nas; a aspira pe nas. /<fr. priser

*prizéz v. tr. (fr. priser, d. prise, luare). Trag pe nas tabac (canforă ș. a.).

priză s. f., g.-d. art. prizei; pl. prize

priză s. f., g.-d. art. prizei; pl. prize

priză s. f., g.-d. art. prizei; pl. prize

priza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prizez, 3 prizează; conj. prez. 1 sg. să prizez, 3 să prizeze

priza (a ~) vb., ind. prez. 3 prizează

priza (a trage pe nas, a aprecia) vb., ind. prez. 1 sg. prizez, 3 sg. și pl. prizează

PRIZĂ s. v. captură, faimă, popularitate, pradă, renume, reputație.

priză s. v. CAPTURĂ. FAIMĂ. POPULARITATE. PRADĂ. RENUME. REPUTAȚIE.

PRIZA vb. v. aprecia, calcula, estima, evalua, intui, înțelege, măsura, prețui, sesiza, socoti.

PRIZA vb. a trage, (Mold.) a sfârcâi. (~ tabac.)

PRIZA vb. a trage, (Mold.) a sfîrcîi. (~ tabac.)

priza vb.v. APRECIA. CALCULA. ESTIMA. EVALUA. INTUI. ÎNȚELEGE. MĂSURA. PREȚUI. SESIZA. SOCOTI.

priză (prize), s. f. – 1. Pradă. – 2. Praf de tutun. – 3. Ștecăr, dispozitiv electric de legătură. – Mr. preză. Fr. prise; mr. din it. presa, cf. ngr. πρέζα. – Der. priza, vb. (a aspira tutun pe nas), din fr. priser.

PRIZĂ DE ATERIZARE/DIRECTĂ, fază a operației de aterizare în care aeronava se află centrată pe direcția de aterizare, fiind pregătită pentru contactul cu solul.

a avea priză expr. a avea influență; a se bucura de apreciere

a dormi cu capul în priză expr. (glum.) a fi răcit din cauza curentului.