PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIVITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial (urmat de prepoziția la) Care se referă, se raportează; în privința; referitor. /a privi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIVITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care privește. 2) Persoană care asistă la un spectacol; spectator. /a privi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIVITÓR s. v. iscoadă, spion.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIVITÓR s., adj. 1. s. v. spectator. 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~oare la Moldova.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
privitór adj. m., s. m., pl. privitóri; f. sg. și pl. privitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink