Din totalul de 23 sunt afișate 20 definiții pentru privi, privire   conjugări / declinări

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la.,în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍRE s. 1. v. văz. 2. (înv.) vedere. (Are o ~ pătrunzătoare.) 3. ochi. (Își plimba ~ peste ...) 4. v. ochire. 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, priveliște, privitură. (Avea o ~ inteligentă.) 6. (MED.) privire încrucișată v. strabism. 7. v. cercetare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍRE s. v. aspect, atenție, cadru, curiozitate, interes, înfățișare, luare-aminte, peisaj, priveliște, privit, reprezentație, scenă, spectacol, tablou, vedere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍRE ~i f. 1) v. A PRIVI. ◊ Cu ~ la referitor la. 2) Fel de a privi al cuiva; căutătură. ~ caldă. ~ răutăcioasă. 3) Examinare cu ochii. ◊ A sorbi cu ~ea a privi cu mult nesaț. A arunca o ~ a privi în fugă. /v. a (se) privi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

privire f. 1. acțiunea de a privi și rezultatul ei, aruncătură de ochi: o privire cruntă; 2. ochi: a soarbe cu privirea; 3. privință: sub toate privirile.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

privíre f. Acțiunea de a privi. Uĭtătură, căutătură: o privire cruntă. Perspectivă: casa are o privire frumoasă. Fig. Privință: supt [!] toate privirile. A sorbi cu privirea, a mînca cu ochiĭ, a nu te maĭ sătura privind.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♦ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. p r a v i t i.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 priveáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reține, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIVÍ ~ésc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiș la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul rațiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situații, lucruri, acțiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~ește doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~ește (sau cât ~ește) în privința; referitor la. 2. intranz. A-și orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PRIVÍ mă ~ésc intranz. A-și reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. praviti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. și pl. priveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priví (privésc, privít), vb.1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink