PRIVEȘTIT, -Ă, priveștiți, -te, adj. (Regional) Acoperit. (Atestat în forma priviștit) Împăratul cel iscoditor, înțelegînd adîncul aist priviștit de mare, atunci a priceput că-i tare greu să birui pe un om și viteaz și înțelept. I. CR. II 235. – Variantă: priviștit, -ă adj.

prevesti² v vz privești

prevești v vz privești

privesti v vz privești

privești [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) ~esti, prevesti, prev~, ~visti, ~viș~ / Pzi: ~tesc / E: ml *pervestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente, gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o tivitură dublă. 6 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. țesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i. marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta, pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. șindrilă, scânduri etc.) A fixa și a așeza parțial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăți de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereți etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf privesti) A umbla încercând să nu fie observat.

privisti v vz privești

priviști v vz privești

PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviști (ȘEZ. V 119) vb. IV.

PRIVIȘTI vb. IV v. privești.

PRIVIȘTIT, -Ă adj. v. priveștit.

PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.

priveștésc și priviștésc v. tr. (rudă cu rus. privesti, privoditĭ, a așeza, sîrb. prevesti, și decĭ rudă și cu rom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a doŭă bucățĭ de stofă așa în cît una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covîrșesc. V. refl. De gras ce e i se priviștește ceafa peste guler!

priviștésc, V. priveștesc.

prevești (--tesc, -it), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.

PREVEȘTI vb. v. însăila.

PRIVEȘTI vb. v. acoperi.

prevești vb. v. ÎNSĂILA.

privești vb. v. ACOPERI.

privești, priveștesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat.