PRITÓC s. n. (Pop.) Pritocire. – Din pritoci (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRITÓC s. v. pritoceală, pritocire, pritocit, pritocitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pritóc, pritócuri, s.n., adj. 1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală. 2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului. 3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma) vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pritóc (acțiune) s. n., pl. pritócuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink