opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

pristui1 [At: ȘEZ. VII, 182 / Pzi: ~esc, pristui / E: srb pristati] 1 vi (Reg) A conviețui. 2 vt(a) (Trs; Mar; c. i. necazuri, supărări, dureri) A îndura. 3 vt (Trs; Ban; c. i. oameni) A suporta pe lângă sine. 4 vr (Reg) A se ascunde.

Sinonime

PRISTUI vb. v. îndura, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.

pristui vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

Arhaisme și regionalisme

pristui, pristui și pristuiesc, vb. IV (reg.) 1. a conviețui. 2. (despre necazuri, supărări, dureri) a îndura, a răbda, a suporta. 3. (despre oameni) a tolera, a îngădui, a suporta (pe lângă sine). 4. (refl.) a se ascunde.

Intrare: pristuire
pristuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pristuire
  • pristuirea
plural
  • pristuiri
  • pristuirile
genitiv-dativ singular
  • pristuiri
  • pristuirii
plural
  • pristuiri
  • pristuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pristui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pristui
  • pristuire
  • pristuit
  • pristuitu‑
  • pristuind
  • pristuindu‑
 singular plural
  • pristuie
  • pristuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pristui
 (să)
  • pristui
  • pristuiam
  • pristuii
  • pristuisem
a II-a (tu)
  • pristui
 (să)
  • pristui
  • pristuiai
  • pristuiși
  • pristuiseși
a III-a (el, ea)
  • pristuie
 (să)
  • pristuie
  • pristuia
  • pristui
  • pristuise
plural I (noi)
  • pristuim
 (să)
  • pristuim
  • pristuiam
  • pristuirăm
  • pristuiserăm
  • pristuisem
a II-a (voi)
  • pristuiți
 (să)
  • pristuiți
  • pristuiați
  • pristuirăți
  • pristuiserăți
  • pristuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pristuie
 (să)
  • pristuie
  • pristuiau
  • pristuiră
  • pristuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pristui
  • pristuire
  • pristuit
  • pristuitu‑
  • pristuind
  • pristuindu‑
 singular plural
  • pristuiește
  • pristuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pristuiesc
 (să)
  • pristuiesc
  • pristuiam
  • pristuii
  • pristuisem
a II-a (tu)
  • pristuiești
 (să)
  • pristuiești
  • pristuiai
  • pristuiși
  • pristuiseși
a III-a (el, ea)
  • pristuiește
 (să)
  • pristuiască
  • pristuia
  • pristui
  • pristuise
plural I (noi)
  • pristuim
 (să)
  • pristuim
  • pristuiam
  • pristuirăm
  • pristuiserăm
  • pristuisem
a II-a (voi)
  • pristuiți
 (să)
  • pristuiți
  • pristuiați
  • pristuirăți
  • pristuiserăți
  • pristuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pristuiesc
 (să)
  • pristuiască
  • pristuiau
  • pristuiră
  • pristuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)