PRISTÓL, pristoluri, s. n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISTÓL ~uri n. bis. Masă din mijlocul altarului pe care se țin obiectele necesare slujbei. /<sl. prĕstolu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISTÓL s. v. altar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pristól (pristóluri), s. n. – Altar, masă din altar. – Var. prestol, înv. preastol. Sl. prĕstolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294), cf. bg., rus. prestol, sb. prjestol.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pristól s. n., pl. pristóluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink