opțiuni
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

pristoi1 vi [At: COD. VOR. 2/22 / Pzi: ~esc / E: slv пристоꙗти] (Îvr) A debarca.

pristoi2 vi [At: COD. VOR. 22/23 / V: (reg) ~tui / Pzi: ~esc / E: slv прѣстаꙗти] (Îrg) A înceta.

1) pristoĭésc v. intr. (vsl. pri-stoĭati. V. o- și pre-stoĭesc). L. V. Mă scobor, debarc.

2) pristoĭésc v. intr. (vsl. prĭe-staĭati). L. V. Încetez.

Etimologice

pristoi (-oesc, -it), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv.

Sinonime

PRISTOI vb. v. conteni, înceta, întrerupe, opri.

pristoi vb. v. CONTENI. ÎNCETA. ÎNTRERUPE. OPRI.

Arhaisme și regionalisme

pristoi1, pristoiesc, vb. IV (înv.) a debarca.

Intrare: pristoire
pristoire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pristoire
  • pristoirea
plural
  • pristoiri
  • pristoirile
genitiv-dativ singular
  • pristoiri
  • pristoirii
plural
  • pristoiri
  • pristoirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pristoi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pristoi
  • pristoire
  • pristoit
  • pristoitu‑
  • pristoind
  • pristoindu‑
 singular plural
  • pristoiește
  • pristoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pristoiesc
 (să)
  • pristoiesc
  • pristoiam
  • pristoii
  • pristoisem
a II-a (tu)
  • pristoiești
 (să)
  • pristoiești
  • pristoiai
  • pristoiși
  • pristoiseși
a III-a (el, ea)
  • pristoiește
 (să)
  • pristoiască
  • pristoia
  • pristoi
  • pristoise
plural I (noi)
  • pristoim
 (să)
  • pristoim
  • pristoiam
  • pristoirăm
  • pristoiserăm
  • pristoisem
a II-a (voi)
  • pristoiți
 (să)
  • pristoiți
  • pristoiați
  • pristoirăți
  • pristoiserăți
  • pristoiseți
a III-a (ei, ele)
  • pristoiesc
 (să)
  • pristoiască
  • pristoiau
  • pristoiră
  • pristoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)