PRISTĂVÍT adj., s. v. decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pristăvít, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) mort, decedat. 2. (s.m. și f.) mortul.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISTĂVÍ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sfârși, stinge, sucomba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pristăví², pristăvésc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pristăví (pristăvésc, pristăvít), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pristăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pristăvésc, imperf. 3 sg. pristăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pristăveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink