opțiuni
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

pristăvit, ~ă [At: (a. 1650) BV I, 177/12 / V: pres~ / Pl: ~iți, ~e / E: pristăvi1] 1 smf (Îvr) Mort. 2 a (Înv) Mort.

PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.

PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.

prestăvi v vz pristăvi1

prestăvit, ~ă a vz pristăvit

pristazi[1] v vz pristăvi1 corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: pritazi. O confirmă și ordonarea alfabetică a cuvântului — LauraGellner

pristăvi2 vt [At: CIHAC, II, 294 / Pzi: ~vesc / E: pristav] (Îvr; c. i. oameni) 1-13 A numi pristav (1-13).

pristăvi1 vr [At: CORESI, EV. 248 / V: (înv) preas~, pres~, ~tovi, (reg) ~tazi / Pzi: ~vesc / E: slv прѣставити сѧ] (Îrg) A muri1.

pristovi v vz pristăvi1

PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A muri. Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit! Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. COȘBUC, P. II 197. Aflatu-vei din zvonul și jalea obștii că s-au pristăvit fericitul domn... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie. ODOBESCU, S. I 68.

pristăvì v. a muri: s’a pristăvit fericitul Domn OD. [Slav. PRĬESTAVITI, lit. a se strămuta].

prestăvésc, V. pristăvesc.

pristăvésc (mă) v. refl. (vsl. prĭestaviti, a strămuta, -vlĭati sen, a muri; sîrb. prestaviti se, rus. prestávitĭ-sĕa. V. stăvesc). L. V. Mor, mă mut din lumea asta. – Și pre- (Let. 2, 42) și prea-.

Ortografice DOOM

pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pristăvesc, 3 sg. se pristăvește, imperf. 1 sg. mă pristăveam; conj. prez. 1 sg. să mă pristăvesc, 3 să se pristăvească; imper. 2 sg. afirm. pristăvește-te; ger. pristăvindu-mă

!pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvește, imperf. 3 sg. se pristăvea; conj. prez. 3 să se pristăvească

pristăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pristăvesc, imperf. 3 sg. pristăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. pristăvească

Etimologice

pristăvi (pristăvesc, pristăvit), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.

Sinonime

PRISTĂVIT adj., s. v. decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.

pristăvit adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT.

PRISTĂVI vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sfârși, stinge, sucomba.

pristăvi vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

Arhaisme și regionalisme

pristăvit, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) mort, decedat. 2. (s.m. și f.) mortul.

pristăvít, -ă, pristăviți, -te, adj. (înv.) Mort, decedat. – Din pristăvi.

pristăvi2, pristăvesc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).

pristăví, pristăvesc, (pristevi), v.r. (înv.) A se stinge, a muri: „…și un prunc ce s-au pristevit și 3 fete ce s-au pristeavit, ca să le fie pomenire și spre spășenia sufleteloru loru…” (Socolan, 2008: 273; doc. din 1847). – Din sl. prěstavitisen „a muri” (Cihac, Miklosich, după DER, DEX).

Intrare: pristăvit
pristăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pristăvit
  • pristăvitul
  • pristăvitu‑
  • pristăvită
  • pristăvita
plural
  • pristăviți
  • pristăviții
  • pristăvite
  • pristăvitele
genitiv-dativ singular
  • pristăvit
  • pristăvitului
  • pristăvite
  • pristăvitei
plural
  • pristăviți
  • pristăviților
  • pristăvite
  • pristăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
prestăvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pristăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pristăvi
  • pristăvire
  • pristăvit
  • pristăvitu‑
  • pristăvind
  • pristăvindu‑
 singular plural
  • pristăvește
  • pristăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pristăvesc
 (să)
  • pristăvesc
  • pristăveam
  • pristăvii
  • pristăvisem
a II-a (tu)
  • pristăvești
 (să)
  • pristăvești
  • pristăveai
  • pristăviși
  • pristăviseși
a III-a (el, ea)
  • pristăvește
 (să)
  • pristăvească
  • pristăvea
  • pristăvi
  • pristăvise
plural I (noi)
  • pristăvim
 (să)
  • pristăvim
  • pristăveam
  • pristăvirăm
  • pristăviserăm
  • pristăvisem
a II-a (voi)
  • pristăviți
 (să)
  • pristăviți
  • pristăveați
  • pristăvirăți
  • pristăviserăți
  • pristăviseți
a III-a (ei, ele)
  • pristăvesc
 (să)
  • pristăvească
  • pristăveau
  • pristăviră
  • pristăviseră
prestăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristazi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pristăvi, pristăvescverb

  • 1. învechit regional Muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muri
    • format_quote Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit! Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. COȘBUC, P. II 197. DLRLC
    • format_quote Aflatu-vei din zvonul și jalea obștii că s-au pristăvit fericitul domn... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie. ODOBESCU, S. I 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.