2 definiții pentru pristănitor
Explicative DEX
pristănitor, ~oare smf [At: CORESI, L. 315/21 / Pl: ~i / E: pristăni + -tor] (Îvr) Persoană care pristănește (2-9).
Arhaisme și regionalisme
pristănitor, pristănitori, s.m. (înv.) persoană care pristănește, care se alătură cuiva, îl urmează; face voia cuiva, îi ține partea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pristănitor
pristănitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)