prislopí, prislopésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se nărui. 2. (despre semne, urme) a lăsa, a face.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prislóp (prislopi), s. m. – Rariște, luminiș, poiană. Sl. prĕslopŭ (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink