PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIPONÍRE s. legare, legat, (înv.) priponeală. (~ unei vite la păscut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcație. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PRIPONÍ ~ésc tranz. 1) (animale, ambarcații) A lega de un pripon. 2) fig. (obiecte) A imobiliza prinzând de ceva. /Din pripon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIPONÍ vb. a lega, (Transilv. și Ban.) a păivăni. (A ~ un animal la păscut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A priponi ≠ a dispriponi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
priponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. priponeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se priponi în făcăleț expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual (cu un bărbat).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
priponi, priponesc v. t. a aresta, a închide.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink