PRIPEÁLĂ, pripeli, s. f. Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. – Pripi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIPEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PRIPI și A SE PRIPI. 2) Grabă lipsită de chibzuință. /v. a (se) pripi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIPEÁLĂ s. v. grabă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIPEÁLĂ s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pripeálă (pripéli), s. f. – (Înv.) Refren de muzică religioasă. Sl. pripĕlo (Tiktin).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pripeálă s. f., g.-d. art. pripélii; pl. pripéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pripeală (‹ sl. припело, pars hymni ecclesiactici вeипаниьi и припъпа, припъпъ. Cf. Fr. Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, Viena, 1862-1865, p. 678), verset care însoțește cântarea unui psalm* sau a unui imn (1). Echiv. gr. acrotelevtion (ἀϰροτεύταιον). V. stih.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pripeálă, pripele s. f. Mic tropar care se cântă după polileu la sărbătorile Maicii Domnului și ale sfinților mai însemnați. Printre cele mai vechi creații românești se numără pripelele alcătuite de Filotei monahul de la Cozia la începutul sec. 15, care au circulat, însoțite de muzică, pe cale orală, iar din 1846 și cu notație muzicală. – Din sl. pripealo.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink