PRIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietate și ordine de trecere printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Este nefericită folosirea atributului „primul”, corectă ar fi folosirea celui de „primul dintr-o mulțime dată”, fiind vorba de un raport relativ, nu de unul absolut. - raduborza

PRIORITÁTE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorității; Sil. pri-o-] /<fr. priorité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecție nedirijată când la aceasta sosesc în același timp, din direcții diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIORITÁTE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferință. (< fr. priorité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIORITÁTE s. 1. antecedență, anterioritate. (~ în timp.) 2. întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. v. drept de preferință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prioritáte s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. priorității; pl. priorități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink