PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIORITÁR ~ă (~i, ~e) Care este primul în timp, în rang sau în drepturi; caracterizat prin întâietate. [Sil. pri-o-] /<fr. prioritaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIORITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se bucură de prioritate; cu drepturi de prioritate. [Pron. pri-o-. / cf. fr. prioritaire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIORITÁR, -Ă adj. care are sau trebuie să aibă prioritate. (< fr. prioritaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIORITÁR adj. (înv.) întâietor, protimisitor. (Sarcină ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prioritár adj. m., pl. prioritári; (sil. pri-o-), f. sg. prioritáră, pl. prioritáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prioritár, -ă adj. Care are prioritate ◊ „Adevărata performanță în ciclismul de șosea presupune etape cu profil cât mai variat, «muntele» având oricum o pondere prioritară.” Sc. 7 VII 69 p. 3. ◊ „V-am ruga [...] să prezentați problemele prioritare înscrise pe agenda Automobil Clubului Român.” I.B. 19 IV 74 p. 3 (cf. fr. prioritaire; DT; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink