A PRIORI adv. Înainte de orice experiență; în mod aprioric. /<Cuv. lat.

A PRIORI loc. adj., loc. adv. (Fil.) (În mod) aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Loc. lat.

PRIOR², -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRIOR¹, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

a priori [At: MAIORESCU, CR. I, 110 / P: a pri-o- / E: lat a priori] 1-2 la, lav (Flz) Aprioric (1-2). corectat(ă)

prior³, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 182/14 / P: pri-or / Pl: ~i, ~e / E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări catolici Si: egumen, stareț.

prior¹ sm [At: SCL 1973, 46 / Pl: ~i / E: nct] Prigoare (4) (Merops apiaster).

*A PRIORI loc. adv. lat. Înainte de a se cerceta cu de-amănuntul faptele, înainte de a se face experiența.

A PRIORI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Din lat. a priori.

PRIOR², -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRIOR¹, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

APRIORI adv. (În opoziție cu aposteriori) În mod aprioric. N-avem nici un motiv să negăm apriori, împotriva indicațiilor experienței, existența unor «substanțe cvasimateriale», deosebindu-se de materia obișnuită (atomii și eterul). LENIN, MAT. EMP. 311. – Pronunțat: -pri-o-.

PRIOR, priori, adj. m. (Regional, despre miei) Născut primăvara foarte de timpuriu; p. ext. delicat, fraged. Cînd oile începeau să fete, totdauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. SLAVICI, N. I 36. – Pronunțat: pri-or.

APRIORI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Fr. a priori (lat. lit. a priori).

A PRIORI adv., adj.invar. Înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte, în mod aprioric. [Pron. -pri-o-ri. / < lat. sc. a priori – din ceea ce precedă].

PRIOR¹ s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintîi (în timp sau la rînd). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].

PRIOR² s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și prior. / < fr. prieur, cf. lat. prior].

A PRIORI loc. adj. și adv. (în mod) aprioric. (< lat. a priori, din ceea ce precedă)

PRIOR², -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)

PRIOR¹ I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)

PRIOR² ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior

PRIOR¹ ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros

a priorì adv. înainte de orice experiență, din pură rațiune: judecată a priori, opus lui a posteriori.

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.

priori (a ~) (lat.) (desp. pri-o-ri) loc. adj., loc. adv. (cunoaștere ~, a cunoaște ~) corectat(ă)

prior¹ (grad în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

prior² (pop.) adj. m. (miel ~), pl. priori

a priori (lat.) (-pri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

!prior² (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

!prior¹ (pop.) adj. m., pl. priori

a priori loc. adj., loc. adv. (sil. pri-o-ri)

prior (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.

prior (despre miei) adj. m., pl. priori

a priori.

prior¹, priori, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).

A priori (lat. „Din cele precedente”, „Din ceea ce este mai dinainte”). Apriorismul este o teorie idealistă a cunoașterii, formulată de filozofii germani Leibniz și Kant, concepție care se bazează pe rațiunea pură, independent de experiența lumii înconjurătoare. Cînd cineva pretinde că cunoaște ceva dinainte, se spune că știe apriori. Uneori este întrebuințat și derivatul: aprioric. De pildă Engels, în celebra sa lucrare Anti-Dühring, scrie la pag. 45: "Dl. Dühring socotește de asemenea că poate construi întreaga matematică pură, asemeni formelor de bază ale existenței, în mod aprioric, adică din cap, fără să se folosească de experiențele pe care ni le oferă lumea exterioară. FIL.