17 definiții pentru prior, prior, priori   declinări

A PRIÓRI adv. Înainte de orice experiență; în mod aprioric. /<Cuv. lat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Din lat. a priori.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÍOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÍOR1, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIÓR1 ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIÓR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIÓRI adv., adj.invar. Înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte, în mod aprioric. [Pron. -pri-o-ri. / < lat.sc. a priori – din ceea ce precedă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÍOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIÓRI loc. adj. și adv. (în mod) aprioric. (< lat. a priori, din ceea ce precedă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Fr. a priori (lat. lit. a priori).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În conformitate și cu celelalte surse, forma aprióri o considerăm greșită. - gall

priór1, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a prióri loc. adj., loc. adv. (sil. pri-o-ri)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priór (despre miei) adj. m., pl. prióri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priór (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink