PRÍOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÍOR1, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIÓR1 ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIÓR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÍOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
priór1, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
priór (despre miei) adj. m., pl. prióri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
priór (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink