2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

priochiti vt [At: ALR SN I, h 128/2 / Pzi: ~tesc / E: prio- + chiti] (Reg; c. i. fânul) A împrăștia pentru a se usca Si: (reg) a priontinde, a priosparge.

Arhaisme și regionalisme

priochiti, priochitesc, vb. IV (reg.; despre fân) a întinde, a împrăștia, a risipi (pentru a se usca).

Intrare: priochitire
priochitire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priochitire
  • priochitirea
plural
  • priochitiri
  • priochitirile
genitiv-dativ singular
  • priochitiri
  • priochitirii
plural
  • priochitiri
  • priochitirilor
vocativ singular
plural
Intrare: priochiti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priochiti
  • priochitire
  • priochitit
  • priochititu‑
  • priochitind
  • priochitindu‑
singular plural
  • priochitește
  • priochitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priochitesc
(să)
  • priochitesc
  • priochiteam
  • priochitii
  • priochitisem
a II-a (tu)
  • priochitești
(să)
  • priochitești
  • priochiteai
  • priochitiși
  • priochitiseși
a III-a (el, ea)
  • priochitește
(să)
  • priochitească
  • priochitea
  • priochiti
  • priochitise
plural I (noi)
  • priochitim
(să)
  • priochitim
  • priochiteam
  • priochitirăm
  • priochitiserăm
  • priochitisem
a II-a (voi)
  • priochitiți
(să)
  • priochitiți
  • priochiteați
  • priochitirăți
  • priochitiserăți
  • priochitiseți
a III-a (ei, ele)
  • priochitesc
(să)
  • priochitească
  • priochiteau
  • priochiti
  • priochitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)