PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar² oferit divinității; p. ext. dar² oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINÓS ~uri n. 1) rel. Dar oferit unei divinități; ofrandă; jertfă. 2) rel. Dar oferit unei biserici; ofrandă. 3) Donație oferită în semn de venerație și de recunoștință; ofrandă; omagiu. 4) fig. Contribuție la o cauză socială; aport; obol. /<sl. prinosu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINÓS s. v. ofrandă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINÓS s. v. pomană, praznic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prinós (prinoáse), s. n. – Ofrandă, tribut, omagiu. – Megl. prenos. Sl. prinosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 292), cf. bg., sb. prinos.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prinós s. n., pl. prinósuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prinós, prinosuri și prinoase s. n. 1. (În ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se oferă ca dar (în semn de venerație, de mulțumire, pentru realizarea unei dorințe etc.) unei divinități, unui sfânt etc.; jertfă, ofrandă, (înv.) mântuire, (înv.) primeală. ♦ (Înv., reg.) Ceea ce se dăruiește în amintirea morților; pomană; spec. colac (mare) oferit preotului (sau credincioșilor) la înmormântare, la parastase sau la anumite sărbători religioase. 2. Sacrificiu făcut în slujba unei idei, a unei cauze etc. 3. Omagiu adus cuiva în semn de devotament. – Din sl. prinosŭ.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINÓS, prinoase, s. n., pluralul apare în DLRM în explicația lexemului PREMẤNDĂ s. f. (Reg.) 1. Plată în natură (constând din cereale și alte produse) care se dă unui muncitor sau unui argat. 2. Parte cuvenită cântăreților bisericești din prinoase. – Comp. lat. lit. praebenda.
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink