*princípiŭ n. (lat. principium). Început, cauză inițială: Dumnezeŭ e principiu tuturor lucrurilor. Element, parte constitutivă: atomiĭ îs principiile tuturor corpurilor. Agent natural: principiu călduriĭ. Lege, regulă fundamentală: principiu luĭ Arhimede. Opiniune fundamentală, regulă de purtare: principiu meŭ să nu rămîn dator nimănuĭ. Pl. Elementele, primele regule ale uneĭ științe, uneĭ arte saŭ altor lucrurĭ: principii de fizică. Regule de morală: demagogu n’are principiĭ. Din principiŭ, conform reguleĭ de purtare: a refuza din principiŭ.