PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Nume purtat de Țara Românească și Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRINCIPÁT ~e n. 1) Stat guvernat de un principe. 2) Demnitatea de principe. /<fr. principat, lat. principatus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRINCIPÁT s.n. 1. Demnitatea de principe. 2. Regim politic în primele două secole ale Imperiului roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 3. Domnia unui împărat roman. 4. Stat condus de un principe. [Var. prințipat s.n. / cf. fr. principat, lat. principatus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRINCIPÁT s. n. 1. regim politic în primele două secole ale Imperiului Roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 2. domnia unui împărat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul în care se exercită. (< fr. principat, lat. principatus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
principát s. n., pl. principáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOAIE SĂTEASCĂ A PRINCIPATULUI MOLDOVA, prima publicație românească adresată cititorilor de la sate. A apărut la Iași, între 1839 și 1851. Redactori: Gh. Asachi, M. Kogălniceanu și C. Rolla.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink