PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINCIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de prinț; propriu prinților. 2) fig. Care impune prin bogăție și fast. [Sil. -ci-ar] /<fr. princier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINCIÁR, -Ă adj. 1. De prinț, al unui prinț. 2. (Fig.) Somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. princier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINCIÁR, -Ă adj. 1. de prinț, al unui prinț. 2. (fig.) somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. (< fr. princier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINCIÁR adj. (înv.) principesc, prințesc. (Familie ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRINCIÁR adj. v. abundent, bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

princiár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. princiári; f. sg. princiáră, pl. princiáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink